Caci mare parte din seductia Ioanei venea din vocea ei, din rostirea cuvintelor, din ritmul usor obosit al frazelor. Nu doar gura femeii vorbea, ci si intreaga ei fiinta interioara in care se amestecau bucuria si asteptarea, nostalgia si visul. Vocea Ioanei ascundea in materia ei indecisa, de intuneric si catifea, o caldura amara, o caldura ametitoare.
Insistind in primul rind, cu acuitate si finete rare, pe nivelul cel mai de jos – si poate cel mai profund – al experientei amoroa...
